Localizare: 50km de Braşov pe partea dreapta a drumului spre Sighisoara supravegheaza impunatoarea cetate Rupea.
Prima atestare documentară datează din anul 1324 când saşii răsculaţi impotriva regelui Carol Robert, al Ungariei s-au refugiat în interiorul cetăţii, Castrum Kuholm. Numele de Kuholom face referire la roca pe care a fost ridicata: bazaltul. Documente din secolul al XV-lea menţionează cetatea ca fiind un important centru comercial şi meşteşugăresc, cu 12 bresle. Cetatea a servit de-a lungul timpului ca fortificaţie dar şi refugiu pentru populaţia ce locuia dealurile şi valea din împrejurimi, aşezarea ei fiind strategică: la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova şi Ţara Românească prin pasurile sud-estice.
Cetatea Rupea este unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, primele semne de aşezări omeneşti datând din paleotic si neoliticul timpuriu(5.500-3.500 î.H.). Cercetările arheologice au scos la iveală diverse obiecte din aceasta epocă, mărturie a aşezărilor in regiune: unelte din piatră, fragmente ceramice, urne funerare etc. Cetatea Rupea.In vremea dacilor, pe aceste locuri a fost ridicată dava cunoscută sub numele de Rumidava sau Ramidava (după diversele izvoare istorice); cucerită de romani, cetatea Rumidava devine castrul roman Rupes ("stancă" sau "piatră").
Numele roman fiind cel mai probabil legat de faptul ca cetatea este construită pe un masiv de bazalt. Numele roman a dat şi numele localităţii de astăzi, formată in jurul dealului: Rupea. Castrul roman Rupes făcea parte din centura de fortificaţii romane pentru apărarea zonei comerciale si a rutelor ce legau Valea Târnavelor, Valea Oltului, Râşnov şi Hoghiz. Mai târziu, pe vestigiile dacice se formează localitatea prefeudală: prin construirea cetăţii de sus, in secolul X-XIII, si cea medievală, ulterior, prin construirea cetăţii de mijloc si de jos, începând din secolul al XIV-lea. Între anii 1432 - 1437, cetatea a fost atacată şi jefuită de către turci, pentru ca mai târziu, in anul 1643, sa fie părăsită, după ce un incendiu devastator a transformat-o în ruine. La sfarsitul aceluiaşi secol, saşii revin in cetate, pentru a se refugia. De această dată, cetatea va fi predată armatelor habsburgice fără rezistenă armată. În 1716, zidurile cetăţii au folosit drept refugiu supravieţuitorilor epidemiei de ciumă, izbucnită in localitatea de lângă cetate. Cetatea a fost abandonată definitiv în anul 1790, în urma unei furtuni puternice care i-a distrus acoperişul. De atunci, cetatea este lăsată in paragină, deşi localitatea Rupea a devenit în perioada interbelică un puternic centru cultural săsesc. Cetatea Rupea este situată la 50km de Braşov, construită pe un masiv de bazalt, in zona rezervaţiei geologice Dealul Cohalm - "Bazaltele de la Rupea". Este o cetate ţărănească cu patru zone întărite cu turnuri poligonale. Cetatea este modificată in timp, prin adăugarea a două curţi interioare si trei turnuri de apărare. Fortăreaţa este construită pe trei incinte: cetatea de sus care este cea mai veche construcţie.
Cetatea de sus a fost ridicată pe ruinele davei dacice: Ramidava. cetatea de mijloc, construcţie din secolul al XV-lea, largită la inceputul secolului al XVII-lea. Aici au fost ridicate Capela şi Turnul Cercetaşilor cetatea de jos, construită in secolul al XVIII-lea. [modifică] Componenetele cetăţii Prima incintă a sistemului de fortificare este cetatea de sus, care datează din perioada prefeudală, secolul X-XIII. cuprinde cele mai recente extinderi, printre care si Turnul Slaninii, specific comunitatilor săseşti. Tot aici se găseşte şi fântâna adanca de 59 de metri. Cetatea de sus are o suprafata de peste 1.500 mp. Sistemul de apărare al cetăţii are la bază zidurile acestei incinte, perfect îmbinate cu rocile naturale. Intrarea in cetatea de sus se făcea printr-un culoar foarte îngust, poarta de sub Turnul Pulberăriei, Turnul cu vârful îngroşat. Se pot observa în interiorul incintei urmele de încăperi, ce au servit drept locuinţe pentru populaţia refugiată în cetate, pe timpul aseedilor. Cele mai cunoscute încăperi din cetatea de sus sunt Camera judelui şi Camera preotului. Acestea sunt însă foarte greu identificabile astăzi. Cetatea de mijloc a fost construită in secolul al XV-lea şi modificată, pentru a fi mărită, in secolul al XVII-lea. Aici se pot identifica Turnul cu gratii, Capela si un alt
Turn Pentagonal, unic in Europa, poartă de intrare în cetatea de mijloc. În această perioadă, cetatea a fost mărită prin adăugarea unei curţi interioare, în care în anul 1623 este săpată fântâna cetăţii, adâncă de 59 m şi nesecată până în prezent. Tot în cetatea de mijloc se pot observa turnul şi poarta principală de jos care datează din secolul al XVII-lea. Cetatea de jos a fost construită începând cu secolul al XVIII-lea. Din această perioadă datează locuinţa paznicului cetăţii, din 1850, şi magazia militară, construită la începutul secolului al XIX-lea. În planurile cetăţii sunt menţionate şi Turnul Slăninii (specific cetăţilor săseşti), Turnul Slujitorilor, magazia cu pulbere, Turnul Ungrei,Portiţa Cercetaşilor cu Turnul Cercetaşilor, Camera judelui regal, Camera judelui scaunal, Turnul Scribilor, o gură de tragere, Camera scaunală şi Camera de sus. Cetatea Rupea are forma unei spirale ascendente (cochilii de melc). În timpul regimului comunist, cetatea a rezistat la distrugerea ei completă de către autorităţile comuniste, care doreau reciclarea bazaltului pentru amenajarea localităţii Rupea. Ultima tentativă de restaurare a cetăţii datează din anul 1954. Astăzi acest important vestigiu din patrimoniul cultural şi istoric al României este lăsat complet abandonului. Ministerul Dezvoltării Regionale si Locuinţei, Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru şi Consiliul Local Rupea semnează in anul 2009 [1] un contract de finanţare, cu fonduri nerambursabile, a proiectului de reabilitare şi extindere a infrastructurii turistice a oraşului Rupea. Din acest proiect face parte şi reabilitarea cetăţii abandonate de la Rupea
